miercuri, 31 martie 2010

Inca din clasele primare m-am afirmat ca avand apreciabile aptitudini spre materiile cu profil real, matematica, fizica si, in special, chimie, valente pe care le-am aprofundat in procesul educativ-informativ (scoala generala, liceu, facultate ) si exploatat in cariera profesionala. Aceasta este o latura a personalitatii mele. Dar nu singura. Despre o " a doua" voi scrie in cele de mai jos.
M-am nascut la tara. Am trait primii ani din viata in mijlocul naturii, apreciind-o si iubind-o. Cand am fost in natura am adorat-o. Cand eram departe am jinduit dupa ea. Am iubit si iarba, si florile, si pomii sau arborii, si insectele, si animalele. M-a fascinat cerul de azur si marea albastra. M-a fascinat iarba verde dar si pomii ruginiti de toamna. M-a fascinat imaculata zapada proaspat cazuta, ca si rosul picaturii de sange cazuta intamplator peste ea (mai tineti voi minte basmul "Alba ca zapada si cei sapte pitici" ? ). M-a fascinat negrul din ochii mamei, picuratori de roua cateodata. Cum oare sa nu te minunezi cand vezi o floare ? Dar doua ? Dar cand intreg campul e plin de flori, ca si pomii din livada iar in vazduh hoinaresc mii de fluturi de toate culorile ? Totul in jurul meu era plin de culoare si vibratii. Asa s-a nascut in mine dragostea pentru frumos si pentru culoare. S-a nascut de cand eram mic, am cultivat-o si o voi cultiva pana cand Domnul va spune "Ajunge!".
De ce oare avem nevoie de invatatura ?
De la cel ce m-a insultat sau m-a lovit cu piatra am invatat. Am invatat ca nu e bine sa faci asa.De la cel ce m-a nedreptatit am invatat. Am invatat sa fiu corect cu semenii mei. De la cel ce mi-a dat o paine cand mi-a fost foame am invatat. Am invatat ca e bine sa fii milostiv. Cate oare am invatat de la dascalii mei ? Multe ! Foarte multe ! Toti cei pe care i-am intalnit in viata m-au invatat. De la fiecare om ai de invatat. Multe, foarte multe am invatat de la parintii mei ( Dumnezeu odihnesca-i in pace ! ). De la tata am invatat sa fiu ascultator, cinstit si drept. De la mama am invatat sa fiu sensibil si ... cate nu m-a invatat ea ! Toate invataturile pomenite mai sus ( si multe altele ) mi-au fost calauze in viata. Dar ... indemanarea manuirii acului ( invatata de la mama ) impreuna cu dragostea pentru culoare (ambele capatate de mic copil ) aveau sa constituie pilonii de nepretuit pentru pasiunea vietii mele : goblenul !

3 comentarii:

jenscina spunea...

Stimate domn, m-ai lasat fara grai. In general oamenii de stiinte exacte sunt firi sensibile si asta se vede din ce faci. Inclinatia spre lucru de mana o mostenesc din copilarie si mult am "furat" de la cele mai mari ca mine. Doresc , sa ai sanatate si putere de munca. Te relaxeaza ceea ce faci, nu?

PIACEL spunea...

Da ! Ma relaxeaza ce fac.
Multzumesc pentru vizita si aprecieri !

desertroseneedlework spunea...

Domnul Piacel unde sunteti? Ne este dor de dumneavoastra :)